Lumea este o mare oglindă. Ea îţi arată ceea ce eşti, o formă cu un contur mai mult sau mai puţin bine evidenţiat. Ai şansa să uneşti forţa lui Hercules cu înţelepciunea Minervei pentru a construi ca un arhitect priceput templul tău, pictat în detaliu după imaginea ta reală; templul în care o să aduni mii şi mii de oameni pentru a împărtăşi cu tine o lume, cea pe care tu o construieşti; adăugând după gust elemente de josnicie sau nobleţe.
Căci fiecare dintre noi îşi construieşte o lume clădind şi sfărâmând o viaţă; contribuie la ceea ce numim un spaţiu al tuturor în care nu ne identifică nimic altceva decât faptele noastre. Să fie ea diformă sau încadrată într-o perfecţiune incontestabilă?
Ne dăm seama destul de devreme că avem nevoi pe care trebuie să ni le satisfacem, că avem oameni în jurul nostru ale căror idei contează şi mai ales ne influenţează, ne dăm seama la un moment dat că deciziile vieţii noastre nu ne aparţin exclusiv, dar sperăm întotdeauna că cei ce vor judeca în dreptul nostru, pentru noi, să poată să înţeleagă universul nostru micuţ căci nu degeaba face el parte din universul tuturor.
Este vorba de faptul că fiecare dintre noi munceşte pentru ideile şi nevoile lui, că fiecare vânează oportunităţi pentru ca lumea-i să devenină odată şi odată perfectă de parcă am fi rămas acolo pe arenele romane cu multe secole în urmă.
Un adevărat progres pentru lumea noastră am spune că a realizat un individ clădindu-şi un univers vizual îndestulător, dar cum rămâne cu celelalte nevoi şi dorinţe lovite şi abandonate în cursa aceasta de a fi deasupra tuturor? Cât de important devine un vârf dacă nu poate fi susţinut decât de nişte ruine cărora li s-a smuls piatra de temelie ?
Ajunge să ştii că nu trebuie să dărâmi fără să poţi înlocui. E bine să-ţi urmezi idealurile dominate de cele mai bune intenţii, să ancorezi nave rătăcitoare pe pontonul tău; pentru că mai multe braţe ce lucrează la visul lumii noastre mai bune, fac întotdeauna mai mult decât două.
Imaginează-ţi milioane de creiere şi trupuri muncind pentru o lume a noastră, în care orgoliile devin constructive şi diferenţele creatoare, în care cultura devine scutul împotriva oricărui atac, iar progresul este resimţit de fiecare în acelaşi mod, deoarece scopul este comun şi dăruirea totală.
O lume a noastră a tuturor este locul în care universurile ni se intersectează pentru a aduce întotdeauna un surplus, o lume pe care o construim prin propriile forţe fără a ne deda diverselor mârşăvii ce par să ne uşureze calea, căci nu vom moşteni aşa decât imperii de cenuşă.
Tu, transformi şi schimbi întreagă lume într-un loc mai bun dacă arunci departe de tine orice te instigă la altceva decât cultură şi progres real, căci cu adevărat singurul lucru care se cumpără este inteligentă, iar banii, banii nu trebuie să fie niciodată un scop ci un mijloc.
Schimbă forma aceasta de evoluţie dezechilibrată şi stabileşte nişte valori pentru tine şi cei din jur, aşează în templul tău adevăraţi stâlpi de susţinere şi nu te arunca în lume cu aripi de împrumut. Aşa o să simţi în final că progresul este în tine şi în cei pe care i-ai urmat ori ghidat în călătoria aceasta prin atâtea universuri, pentru că ai dăruit întregii lumi aspiraţiile şi faptele tale cele mai bune.
voal
Acum 3 ani
