Ia uite...stau aici ametita de nu stiu ce substanta, invizibila, inodora, incolora, poate inexistena ca un betiv notoriu, pentru ca trebuie sa recunosc ca starea mea e asemanatoare cu cea a unui individ "tolanit" pe o canapea cu o sticla prafuita si cu privirea atintita spre panza de paianjen pe care crezuse acum ceva timp ca sters-o din mintea sa.
Frumos...e ceea ce-mi place cel mai mult la jocul asta a carui protagonist sunt; sa vad cum se intorc cartile pentru a doua oara, carti mie favorabile... E un film pe care asteptam de mult sa-l vad, e satisfacerea orgoliului meu... Esti penibil...
Al tau ritual de "imperechere" dezgusta pe oricine iar pe mine ma amuza ingrozitor... Ce miscari haotice, ce cuvinte banale la niste intrebari a caror raspuns nu l-ai putea construi niciodata.
Si totusi substanta aceasta neidentificata este creatoare de aduceri aminte...de amintiri sterse din Cadru 2, dubla 3 fara motiv. Scuip imaginea ta din mine, ma dezgusti, nu ai puterea nici macar de a ma privi... Ascunde-te... NU E LOC DE 2!
Si daca a fost odata, a fost pentru ca... pentru ca am uitat sa-mi injectez doze din nimicnicia ta, si...panza de paianjen din coltul acela prafuit e tot acolo...si-o sa fie mult timp...
