...be the best, fuck the rest....

...imi place din ce in ce mai mult ce se tot intampla:)))

Ar fi foarte recomandat sa nu luati in seama cele doua postari ce urmeaza....motivele....ahh..n'are rost sa te ingrop in noroi acum, dar ceea ce ai facut e pentru mine de ajuns sa nu-mi mai pese de nimic..[ sa nu incerci vreodata sa ma judeci n-o sa fii nicicand cel mai in masura pentru asta...]

Hmm as spune multe si am si starea necesara sa adopt acea atitudine de "acrimony", dar am impresia ca nu meriti nici atat:-??..atunci ce rost are sa ocup spatiu asta si asa plin de atatea creatii si trairi cu NIMICURI de acest gen:>:>
P.S:  BE THE BEST, FUCK THE REST...

I'll never be the same I tell you for sure...you really was my ecstasy...

details...

...si de aici..NIMIC....

pentru mine...totul face o statie in gara asta...fara nume...

am facut destule..si e poate singurul lucru care ma consoleaza acum...

Te iubesc...

[ sa te iubesc a insemnat sa capat energie alaturi de tine cat pentru o viata si sa o manifest in cele mai nebanuite modalitati, sa te iubesc a insemnat sa-ti sarut buzele pictate cu miere si sa simt cum fiori puternici imi strabat corpul, sa te iubesc a insemnat sa numar cei 18.758 de pupici pe care i-am primit si sa le construiesc un loc al lor unde ar fi putut mereu poposi, sa te iubesc a insemnat sa furi pana si visele mele, sa te iubesc a insemnat sa te sarut atunci cand luminile din patinoar se stingeau si toti copiii ne priveau...banuind probabil trairile noastre copilaresti, sa te iubesc a insemnat sa astept nestiind ce, avand incredere in tine chiar si atunci cand unele situatii demonstrau contrar, sa te iubesc a insemnat sa ma maturizez, sa te iubesc a insemnat sa trec peste minutul 45 si sa-mi restrang toate trairile pentru a sti ce va urma, sa te iubesc a insemnat atat de mult..numai ca, acum totul a reatins banalul stadiu de nimic..that's all] NU MERITI;)

..stii asta mult mai bine ca mine:D:D:D 

Trairi intense...

pff....contractii bruste, repetate ale corpului, senzatia permanenta de frig ca si cum suflarea vantului ar fi patruns in interiorul meu si incearca sa schimbe ceva, sa curate invelisul opac asezat pe multe dintre lucrurile cu adevarat deosebite, reprezinta de fapt intregul arsenal de trairi ce ma coplesesc...

 Asteptarea minutului 45, n-as sti sa explic de ce acest minut, contradictia continua care se zbate intre a schimba ceva..pentru a intrezari prin ceata si intre a lasa toate cele ce au fost pana acum in voia sortii, impunerea repetata a acestei decizii luate cu atata indarjire acum cateva ore iar acum devenita atat de sovaielnica... Teama...ohh doamnee

minutul 45...:|

I've done it..:D

 Si...ce sa spun? sa-l numesc oare experiment crucial ( sa nu exageram) ce tocmai a fost finalizat?...care de altfel a primit calificativul maxim din partea redactorului sef, adica "eul meu" deseori irational...prea irational as putea spune:>

 Cum spuneam..."I've done it">:) am reusit sa devin o alta total diferita in fata a catorva persoane...e drept ca o buna parte din ei au fost oripilati de diferenta "real de ireala" dintre asteptari si presupusul adevar, dintre cea pe care o stiau si cea pe care au vazut-o pentru un interval limitat de timp... Am tot incercat asta de ceva vreme, insa nu reuseam niciodata sa afisez aceleasi stari, aceeasi atitudine, aceleasi trairi atat de separate de intelesul "subiectivului eu" pentru mai mult de o singura persoana...

  N-am incercat sa ma joc cu nimeni inafara de propriul meu "eu"..poate pare absurd dar, cam asa a si fost... Nu e demagogie si m-as bucura enorm sa fii atat de limitat incat sa intelegi doar asta din randurile ce tot curg..de fapt e mult mai mult...

 Cu adevarat admirabile au fost reactiile "subiectilor" de la compasiune la neliniste, impresia unei stari de angoasa absolut inexplicabila din ambele parti. E cu adevarat un experiment din care am invatat destule despre cei de langa mine, despre reactii imprevizibile, si poate despre mine...Am invatat sa invart printre degete "the Baltazar coin" si sa distrug intr-o oarecare masura "that kind of equilibrium"....

I've learnt to rule the world..."acrimony"...

...aberez...

ohh...doamnee...nu vreau sa vad ca toate lucrurile la care tineam enorm, ca toate lucrurile pe care le adoram o sa dispara asa...deodata, cu tine... mi-e frica sa deschid ochii maine dimineata si sa ma gandesc ca ceva o sa se schimbe, si totodata nu suport gandul sa raman blocata intre toate portile astea inchise...care imi rasar in cale..
As incerca un zavor macar. M-ar tenta enorm...insa o sa pierd multe...prea multe..o sa pierd rasuflarea ta in parul meu, o sa pierd sarutul tau din miere, o sa pierd lucrurile frumoase pe care le-am construit impreuna, practic o sa ma pierd iar pe mine in nu stiu ce ungher si voi astepta iar sa apara alte licariri....
Pun pariu ca nu stiai ca toate luminile se sting la un moment dat...oh doamnee nici eu n-as fi vrut sa aflu asta, as fi vrut sa raman blocata in lumina ta..Si de ce? De ce sunt fortata sa strig singura in urechea ecoului lucruri pe care oricum nu stiu daca le mai pot schimba cumva...
Mi-e frica de concluzii, vreau sa invat sa le obtin numai atunci cand nu mai e nimic de zis...e tot ce ma aduce in prezentul incert...ma trimite inapoi in visul meu, odata visul nostru, acum devenit o iluzie creata de sperante nefondate...
Mi-e frica sa vad cum...totul in jurul meu cade, se sfarma...dupa o lovitura crunta de picior..NU NU...nu pot sa ma gandesc ca tu esti cel care a facut asta...M-as putea acuza pe mine o viata intreaga..insa nu-mi transforma indoiala in certitudine...
Nu-mi spune ca totul se termina aici...am facut totul asa cum am putut mai bine...am dat tot ce aveam mai frumos...de ce s-ar intampla asta? DE CE????
Ma seaca de mine....aerul nu-si are rostul, nimic nu e asa cum ar fi trebuit sa fie...De ce??? De ce ar cadea totul acum....de ce? nu am gresit niciunde...
Uff...n-as putea sa te acuz de ceva..pentru ca inca simt ca esti acel om care n-ar putea sa ma raneasca nicicum...si as putea sa ma mint o viata intreaga...doar ca totul sa nu dispara...
....like dust in the wind...