Intr-o gara...

Dimineata e abia presimtita si totusi sunt destui calatori care vin si calatori care pleaca. De ce vin? De ce pleaca? Dar e prea devreme sa intreb. Filosofii, istoricii, profetii si toti ceilalti care se ocupa cu sensul existentei dorm inca. Au citit pana noaptea tarziu si nu pot sa-i trezesc la o ora nepotrivita. Exista si calatori care stau si asteapta bineinteles in sala de asteptare, cuminti, dar si pe peroane. Ce asteapta? Dorm insa si psihologii sau cum se mai cheama cei care stiu cate lucruri poate sa astepte un om si, in general, ce rol are asteptarea in lume. Nici pe ei nu pot sa-i trezesc. Sunt obositi, extenuati de probleme serioase, nu se cade sa-i deranjez pentru un fleac, fiindca eu in gara aceasta, in dimineata aceasta, care nu e inca dimineata, e jumatate noapte, nu stiu de ce stau oamenii prin salile de asteptare ale veacului.

Unii au renuntat sa astepte. Au atipit, pur si simplu, intre doua tipete de locomotiva. Au uitat de veniri, au uitat de plecari, au uitat de vacarmul din gara. E bine? E rau?

Nu stiu. Cei care ne explica astfel de lucruri complicate dorm si ei. E normal. Sunt din ce in ce mai multe intrebari si ei trebuie sa dea din ce in ce mai multe explicatii in timp ce inexplicabilul, creste ca o noapte imensa sau ca o dimineata imensa. Incat stau mai departe in aceasta jumatate de mirare si jumatate de spaima, prudent, sa nu fac vreo gafa care sa atraga atentia celorlalti asupra mea. Ar intoarce toti capul. Ce cauta asta aici, intr-o gara cu intrebarile ei? Aici nu e oracolul din Delfi. Aici oamenii vin si pleaca, asteapta sau motaie, dar nimeni, absolut nimeni nu-si permite sa puna intrebari. Deci ma strecor din gara tiptil si plec sa umblu pe strazi. E mai bine. Singurul lucru care ma incurca e ca nu stiu la ce ora se scoala filosofii, istoricii, profetii, psihologii, si cei care ne explica lucrurile complicate, prin urmare nu stiu cat va trebui sa umblu fara noima pe strazi. Si nu pot sa intreb trecatorii. Risc sa nimeresc vreunul dispus sa ma ia peste picior si sa rada "Nu stiai? Ne-am hotarat sa venim, sa plecam, sa asteptam si chiar sa murim fara sa ne punem intrebarea de ce. Lumea s-a transformat intr-o gara, nu vezi?" Mai bine nu intreb. Tac si ma uit la ferestre...