phiu....doamneee e.... asa ciudat cum ma despart de lucrurile care ma afecteaza, de lucrurile ce ma indispun si..aterizez langa tine asa cum sunt deobicei, si simt ca toate isi gasesc rostul, ca toate au un punct in jurul caruia sa graviteze...
Universul meu de lumi dispersate in zeci de particule capata acum o forma omogena se muleaza perfect pe un model cazut parca din neant. Modelul acesta intra in visul in care traiesc, vis dovedit pana acum doar o serie de cadre urat conturate, imprastiind peste tot culoare...N-as putea spune daca e o simpla statuie din care se revarsa un izvor de fericire sau daca pur si simplu acest model calca usor printre bucatile de mine si le trezeste la viata scotandu-le din melancolie, tristete sau din orice boala vor fi capatat in nu stiu ce cadru nereusit.
Reating parca ceea ce am lasat odata in urma pentru altii, adun faramele aruncate prin nu stiu care colt din mine sau din altii si reintregesc totul meu... Sunt lucruri mici pe care le-am oferit, care au ajuns in locuri putrede si au fost rupte, sfarmate lasate cu porii deschisi intr-o incapere asemanatoare unui colivii umede si neaerisite. Consecinta? Ele si-au acoperit porii mult prea slabiti sa mai faca fata vreunei impotriviri in mucegaiul existent la orice pas in incaperile voastre...
Acum, privesc inlauntru meu si vad ca pasii tai, curata, reinvie, reintregesc eul meu...e oare drumul intortochiat care duce spre mine sau...e drumul spre tine, prin mine?
