..."recicland deseuri"...

Oky gata...acum o sa prezint lucrurile frumoase din viata mea..mdaa...si sunt...enorm de multe...asta pentru ca ma atasez destul de repede de persoanele care-mi acorda atentia necesara, pentru ca stiu ca sa privesc mai mereu spre ceea ce pare frumos [e drept ca deseori dupa o indelungata detaliere,  se pot observa aspecte mai putin placute- asta ca sa evit a spune "hidoase"] etc...etc..

Revenind...imi place..verdele enorm :X [NU E UN DETALIU PUERIL], sa  stau cu prietenii pana tarziu si sa facem cam ce nu-si imagineaza un om normal, sa fac tampenii, sa ma comport copilareste [uneori... trebuie mentionat ca atunci cand imi dau seama de asta ma ancorez mai puternic in "pamant" si revin...:D] . Iubesc ca cei din jurul meu sa se incurce in cuvintele mele, in gesturile mele...e minunat:>:> sa nu fiu ca ceilalti...SA FIU EU..[ cu "elastice de borcan", cu machiaj de "gothice" , cu coafuri ciudatzele...]

Hoho..si literatura sa bat campii cu gratie, sa contrazic oameni importanti cu argumente extrem de plauzibile, pur si simplu sa frapez macar putin :D [doar putin..promit] 

E mirobolant sa folosesc cuvantul "mirobolant", sa creez confuzii ...sa te fac sa crezi ca ce scriu aici e cam tot despre mine ca ma limitez la niste cuvinte simple scrise pe un blog "fatalist", sa nu intelegi nimic din ce spun, sa ti se para ca totul e un moment de reverie...

[Si cum putina literatura nu strica niciodata...]

E minunat totul in jurul meu atat timp cat stiu sa creez acest cadru minunat...sa-l ornez de fiecare data cu "verde", sa adaug iar si iar langa cele mai frumoase momente si cateva sentimente (de orice fel) sunt poate cele mai importante, sunt cele care coloreaza orice, oricum asa cum ti-ai dori sau nu ti-ai dori, dar ele salasluiesc in tine..tu esti cel care "le rupe sau nu biletul la intrare"...la mine spectacolul e gratuit deseori biletele nu se rup sunt refolosibile [asta pentru ca sustin principiul reciclarii deseurilor]...

Cred ca am creat suficienta confuzie...hmm si daca un norisor negricios pluteste acum deasupra...inseamna ca mi-am atins scopul...:D 

...pentru putinii care ma cunosc...[tot eu cea care alearga incontinuu, care e intr-un zbucium permanent ]

NO TITLE!

...e poate a mia oara cand cred ca sunt "Superman" ??...nu mai inteleg nimic...de ce? de ce asa? eu ? e vina mea? NU...categoric...inteleg eu gresit ? sper eu prea mult...NU...niciodata n-am facut asta...mereu m-am limitat, mereu am fost cea care avea dubii...

Atunci de ce acum ma gandesc ca te-am pierdut, si ca ma doare ,si nu inteleg de ce ma doare...DAR ASTA SIMT (nu ma poti condamna)...e uluitor cum poti atinge cu nonsalanta mult prea multe trairi, e uluitor cum zeci de mii de momente infasurate intr-un giuligiu purpuriu pot fi despachetate exact ca "un sul de hartie igenica" NU si Nu exagerez deloc...nu aberez, nu sunt copil, nu fabulez...e ceea ce am simtit...Doamne si nu te invinuiesc pentru toate astea...uff...poate ca unicul lucru ce ma face sa ma simt mai bine e gandul ca toate acestea construiesc un film...o ecranizare perfecta a unor sentimente neimpartasite nicodata...Un drum care ducea in alta parte..DAR NU SPRE MINE...

...si cat ma doare ca asta e aleea pe care calci mereu spre orisicine...nu stiu, nu cred ca mai vreau sa stiu ceva...mi-a cam ajuns totul...

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri? (Octavian Paler)

Sia - Breath me

eu..."pachet de agonie"=))

Un comentariu la adresa blog-ului meu m-a determinat sa scriu randurile ce urmeaza..hmmm.."blog fatalist" e drept ca aici s-au cam strans operetele din intregile mele iubite zile de meditare in urma  unor evenimente ce mi-au provocat  stari ciudate...desi nu-mi dau seama de ce.....era poate doar simpla nevoie de a impartasi din mine si altora; din mine cea  sensibila....

Cred ca ar trebui sa explic sintagme ca "pachet de agonie"....Facand o comparatie intre mine, cea de zi cu zi mereu plina de energie, cu enorm de multe lucruri de facut si totusi mereu cerand mai mult si faramele astea desprinse parca din alta lume. Se observa foarte usor o discordanta...dar asta e... EU...ciudat "eu" mai am:D

Huhh...greu cu mine...imi fac sperante uneori pana peste poate si iar se duc...iar ma simt lasata intr-un colt de persoanele la care credeam odata ca tin...asta e...E IRONIA SORTII (pana acum m-am obisnuit cu combinatia, de acum o sa abordez intreg conceptul)

Bine ca am cativa prieteni fara de care nu stiu cum ar fi...prieteni in lumea carora ma simt "eu fericit", "eu nebun","eu diferit de multi"....

Stiu ca e imposibil sa vezi ceva prin asta...prin randurile de mai sus...pe deasupra am si deviat de la subiectul initial..."EU SCHIMBATOR"....mereu....

ahh...app..incercam sa te iubesc ;)

"We were born to fly - Scorpions"

 

..de nimeni..:|

Asa si ce daca acum sunt altfel...ce daca acum am devenit o alta? o alta ce? o alta care am fost pana acum? o alta pe care am vazut-o? o alta pe care mi-am imaginat-o? sunt o alta diferita de toate celelalte "alte"...am doua identitati? nu, te inseli sunt un pachet complet de rautate, ironie, agonie, mai pune si sensibilitate si ce vrei tu....sunt 2 "alte" si totusi una singura...Ciudat nu?....si totusi era un supra pret...te miri de ce? SIMPLU...nu ma cunosti, nu stii sa inveti sa ma cunosti, nu stii sa incerci sa ma cunosti, privesti pe deasupra vezi ce vreau eu....pacat...:| 

Nu sunt o alta...aceeasi mereu...diferita de toti....de toate....de nimeni....