In tine vreau sa mor sa ma ascund
Si sa luminez...
Cu tine vreau s-alerg
Cu tine vreau sa rad
Cu tine vreau sa tac
Cu tine vreau sa plang
Cu tine vreau sa sper
Cu tine vreau sa iert
Cu tine vreau...
Cu tine vreau sa rad
Cu tine vreau sa tac
Cu tine vreau sa plang
Cu tine vreau sa sper
Cu tine vreau sa iert
Cu tine vreau sa pïerd
Cu tïne vreau sa mor
Cu tïne vreau tot...
Ia uite...stau aici ametita de nu stiu ce substanta, invizibila, inodora, incolora, poate inexistena ca un betiv notoriu, pentru ca trebuie sa recunosc ca starea mea e asemanatoare cu cea a unui individ "tolanit" pe o canapea cu o sticla prafuita si cu privirea atintita spre panza de paianjen pe care crezuse acum ceva timp ca sters-o din mintea sa.
Frumos...e ceea ce-mi place cel mai mult la jocul asta a carui protagonist sunt; sa vad cum se intorc cartile pentru a doua oara, carti mie favorabile... E un film pe care asteptam de mult sa-l vad, e satisfacerea orgoliului meu... Esti penibil...
Al tau ritual de "imperechere" dezgusta pe oricine iar pe mine ma amuza ingrozitor... Ce miscari haotice, ce cuvinte banale la niste intrebari a caror raspuns nu l-ai putea construi niciodata.
Si totusi substanta aceasta neidentificata este creatoare de aduceri aminte...de amintiri sterse din Cadru 2, dubla 3 fara motiv. Scuip imaginea ta din mine, ma dezgusti, nu ai puterea nici macar de a ma privi... Ascunde-te... NU E LOC DE 2!
Si daca a fost odata, a fost pentru ca... pentru ca am uitat sa-mi injectez doze din nimicnicia ta, si...panza de paianjen din coltul acela prafuit e tot acolo...si-o sa fie mult timp...
