Apus

Viata.. o mare si adanca prapastie in care cadem doar daca privim prea mult in ea.Si cum sa nu privesti daca tot din jurul tau te indeamna sa faci mereu acelasi lucru:sa te afunzi in intuneric .Vine o vreme cand ai impresia ca intunericul se adanceste si simti ca nu mai ai puteri, simti cum viata ti se scurge prea repede prin vene si nu stii ce sa faci .E timpul sa intinzi o mana spre cer si sa cauti lumina care se afla ascunsa in cel mai adanc strafund al simtirii.Cum poti sa te detasezi de intunericul mult prea dens parca pentru tine si sa ajungi la aceea lumina cum poti spera cand stii ca sperantele sunt in zadar si ca visele sunt desarte.Vrei dar fara de folos ,ceri dar nimeni nu te-ajuta si glasul tau strabate fiecare unghi intunecos al inimii tale si te infioara dar …in zadar acea stea e mult prea indepartata de tine si orice sfortare te macina si te seaca de putere.Acum stii ca totu-i inutil ca nimeni nu te-aude doar cugetul care te stie te osandeste.Apleaca usor capul pe piatra aspra a vietii si simti cum ultima lumina se stinge-ncet in tine.E liniste...e bine si....apusul s-a sfarsit...