H2O

Sufletul meu pluteste deasupra fluvilului de lacrimi daruit noua ca un les...Lacrimi transformate intr-un lichid negru spumos scursura a gandurilor intunecate a agoniei desarte...Ce multe cuvinte, vorbe spuse...cazute in neant alaturi de orice amintire legate de tine de mine, condamnata sa ramana inchisa in colivia sufletului meu tanjind dupa un graunte de lumina...de viata....Cum i-as mai putea satisface acest capriciu cand propriu-mi trup e acoperit de pamant infect ingropat in VOI...VOI...nimicul etern neingaduindu-mi o ultima traire.Pitit in gramada asta de masti decolorate de atata culoare ...Otrava...sufletul meu absoarbe inconstient licoarea pe care voi o secretati in cel mai abject mod...URA...Ma simt tentat sa vars, sa scap de aceasta substanta , dar e in zadar...daca cu zambete demagogice ma cufundati mai mult in originile voastre abjecte...de OAMENI...M-ati eliberat de singurul lucru divin ce ma facea neom...m-ati trimis printre culori tocmai pentru a-mi spoi albul...sufletul...Mi-ati distrus ceea ce adoram pentru ca sa ma complac in banalitatea voastra a tuturor...M-ati aruncat intre foc si apa si am devenit aer...pentru ce?!...PENTRU TINE...si..acum ce?!plutesc singura divizata in doua farame de hidrogen asteptandu-te pe tine pentru a redeveni apa...printre lacrimi....