Lacrimi spre fericire

Stateam pe o punte imensa in intunericul adanc al noptii privind in jos...o prapastie nesfarsita intunecata tanjind dupa ale sufletelor lesuri...dar...deodata picaturi reci de apa poposeau pentru cateva secunde pe a mea piele invaluindu-ma intr-o imbratisare covarsitoare ireala...Am inchis usor ochii inlantuindu-ma parca in dansul picaturilor de ploaie saream de pe un strop pe altul dar de fiecare data cand saream picaturile se transformau in cuvinte...Am depasit treptat EGOISMUL, LIBERTATEA, JOVIALITATEA...ducandu-ma spre nu stiu unde, spre locul de unde cadeau acele "picaturi de cuvinte".Am sarit apoi nepasatoare peste FAMILIE, PRIETENI, ORGOLIU si cand am sarit pe ultimul strop numit simplu TU...am deschis ochii pentru prima oara...m-am vazut acolo jos pe punte si...totusi eu ma aflam pe ultima treapta spre infinit...Atunci un fluture de noapte s-a apropiat de mine.Era atat de frumos dar...ascundea un mister de neinteles...am intins mana spre el apoi am retras-o brusc si am privit in sus...iar acea fiinta tainica s-a transformat intr-o ploaie...o ploaie de lacrimi...Si am urcat...Acolo in "NU STIU UNDE" in "infinit" era asa de pustiu...insa intr-un colt erai TU...plangeai ...Oh Doamne emanai pe tot intregul acelei lumi o frumusete ireala, fermecatoare...Cand m-ai vazut ai zambit ...mi-ai interzis sa plang de la inceput si am aceptat ...Erai asa de frumos...iubirea mea neincadrata in detaliile insignifiante de timp sau spatiu...Am stat imbratisati mult timp, incatusati parca...Apoi mi-ai spus ca eu trebuie sa ma intorc acolo de unde am venit , nu vroiai sa ma condamni la o viata pustie singura...Mi-ai spus ca vei plange necontenit pentru a ma putea intoarce la tine...tot ce eu trebuia sa fac era sa trec peste tot ce-mi pasa, peste mine insami...Ti-am promis ca ma voi reintoarce iar tu ai inceput sa plangi...Am privit trista spre tine si am coborat usor pe aceleasi picaturi...pe lacrimile tale spre mine...Ahh am deschis ochii si am stiut ca a fost un vis si ca trebuia sa ma intorc...Seara urmatoare ma aflam pe aceeasi punte spre tine...si am urcat din nou...Simteam cum te iubesc enorm...m-am intors asa la tine seri la rand pana cand odata in timp ca ma aflam inlantuita in imbratisarea ta inainte de a pleca, te-am intrebat:" Ce trebuie sa fac sa raman aici pe veci?"te iubeam asa de mult incat mi-ai fi fost de ajuns, incat nu mai vroiam nimic altceva...Mi-ai spus ca eu nu merit sa ma complac in starea aceea...te-am intrebat apoi:"De ce de fiecare data pretul fericirii mele trebuie platit in ale tale lacrimi?"iar o lacrima fugara mi-a fost furata de sub pleoape...am auzit cum ploaia se oprise ca nu mai era vreo cale de intoarcere spre mine...O fericire nebuna m-a cuprins iar TU nu puteai sa mai plangi mi-ai spus doar:"ca de data aceasta fericirea mea va fi platita in lacrimile mele...si am vazut cum lacrimile curgeau siruri siruri...dar ce conteaza...Acum stam imbratisati pentru toteauna ajutandu-te pe tine sa gasesti de fiecare data o luminita, sa nu plangi...sa nu ramai pierdut intr-un ungher intunecat...SA GASESTI FERICIREA...